DELIR




[ VIII ]




Toate-s trecătoare-n astă lume,
Ca norii ce se schimbă, neîncetat -
Dar tot a mai rămas ceva, de cercetat:
Delirul... dintr-a minții adâncime...
O luptă între blândețe și asprime,
Parcă o fi mereu, în chip neîncetat
Când omul, de cunoaștere, e însetat,
Sorbind otravă - a minții agerime;
Da' n-or fi toate în zadar, pesemne,
Că lucruri mari, în taină, s-ar petrece
Cu viața, moartea, ori lumea care trece...
Dar norii, iar se schimbă sub culoare
Și-n cer, divinul soare, lasă semne -
Stele stinse-n zori, făr' de valoare...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"